Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov”

Prezentare

Începuturile cercetărilor sistematice de antropologie la Iași sunt marcate de realizarea tezei de doctorat de către Ion Botez, la Paris (lucrare distinsă cu Premiul Broca al Societății de Antropologie din Paris) și organizarea de către acesta, în anul 1926, a Catedrei de Paleontologie și Antropologie în cadrul Universității din Iași. Colectivul de Antropologie al Filialei Iaşi a Academiei Române a fost înfiinţat în 1958 la inițiativa și sub conducerea acad. Olga Necrasov, cercetător cu recunoaştere internaţională, distinsă în 1980 cu Premiul Broca al Societăţii de Antropologie din Paris pentru întreaga activitate ştiinţifică în domeniul Antropologiei.
Acest moment a reprezentat un eveniment important pentru dezvoltarea antropologiei românești, iar în cei 57 ani de la înființare, Secția de Cercetări Antropologice din Iași a desfășurat o bogată și apreciată activitate științifică, concretizată în publicarea unui mare număr de articole în reviste de prestigiu din țară și din străinătate, precum și a multor cărți apărute la edituri din țară. Alcătuit, la început, numai din doi cercetători și un tehnician, colectivul s-a îmbogățit numeric pe parcursul anilor, ajungând, în 1990, la un număr de 16 membri (12 cercetători şi 4 tehnicieni). În 1965 colectivul a fost inclus, ca secție, în Institutul de Biologie Generală și Aplicată din Iaşi, iar în 1972 a devenit parte componentă a Centrului de Cercetări Biologice din Iaşi. Din 1990, Secția de Cercetări Antropologice aparține Academiei Române, Filiala Iaşi, depinzând ştiinţific de Institutul de Cercetări Antropologice ,,Francisc I. Rainer” din București. Conducerea colectivului a fost preluată în anul 1968 de către dr. Maria Cristescu, iar din 2000 până în 2007, de către dr. Maria Ştirbu. În prezent, Secţia de Cercetări Antropologice este condusă de acad. Constantin Toma. Activitatea ştiinţifică a Secţiei de Cercetări Antropologice de la Iaşi abordează o gamă largă de teme de cercetare. Majoritatea acestora a fost iniţiată de acad. Olga Necrasov şi de dr. Maria Cristescu. Temele de cercetare au fost continuate şi dezvoltate de dr. Maria Ştirbu şi de dr. Georgeta Miu, sub a căror îndrumare s-au format aproape toţi membrii colectivului de astăzi. Preocupările cercetătorilor constau, în primul rând, în însuşirea principalelor tehnici de lucru în cercetările de antropologie, atât teoretic, prin consultarea unei bogate literaturi de specialitate, cât şi practic, prin aplicarea metodologiei direct pe materialele care fac obiectul cercetărilor de antropologie. Tematica abordată, în principal de cercetare fundamentală cu caracter multi- şi interdisciplinar, se axează pe două direcţii: Paleoantropologie şi Antropologie Contemporană. Temele de cercetare sunt incluse în programele naţionale de cercetare coordonate de Academia Română, iar rezultatele
cercetărilor întreprinse de membrii colectivului au nu doar o importanţă teoretică, contribuind la dezvoltarea cunoaşterii în istorie, arheologie, paleoantropologie, auxologie, medicină,  demografie şi sociologie, ci şi practică, fiind aplicate în diverse domenii, precum sănătate publică, industrie uşoară (confecţii, echipamente de protecţie). În domeniul Paleoantropologiei membrii colectivului au avut şansa de a beneficia şi de îndrumarea mentorului Dan Botezatu, alături de care au făcut primii paşi în studierea unor colecţii osteologice. Studiile de paleoantropologie efectuate pe un număr impresionant de schelete provenind din necropole datate din Mezolitic până în Evul Mediu, aduc probe obiective pentru cunoaşterea trecutului
istoric şi biologic al populaţiilor care au trăit pe teritoriul României. Studiile colectivului cuprind o bogată sursă de documentaţie privind morfologia şi paleopatologia osoasă, precum şi diferitele practici paramedicale şi rituale, cu implicaţii pentru istoria medicinii. Membrii colectivului au participat la realizarea unor cercetări cu caracter interdisciplinar privind particularităţile structurale ale unor populaţii preistorice, în interpretarea rezultatelor luându-se în consideraţie posibilii factori de diversificare a tabloului tipologic, eventualele mutaţii şi fenomene microevolutive. Preocuparea de bază de-a lungul timpului a fost aceea de continuare a cercetărilor începute de paleoantropologii colectivului, în sensul stabilirii elementelor specifice care au putut servi drept indicatori pentru urmărirea etapizată a procesului de sinteză biologică a poporului român. Un loc aparte în studiile de paleoantropologie îl ocupă aspectele paleodemografice, analizate şi interpretate în contextul factorilor economici şi sociali, datele interesând deopotrivă atât pe antropologi, cât şi pe arheologi, istorici, sociologi, economişti şi demografi. Studiul fenomenelor de paleopatologie osoasă şi dentară, a unor anomalii şi  trăsături epigenetice explicate prin particularităţile genului de viaţă şi a mediului geografic, a permis stabilirea indirectă a nivelului de civilizaţie a perioadelor preistorice şi istorice studiate, a spiritualităţii şi interpretărilor umane asupra vieţii şi morţii, datele fiind la fel de importante atât pentru antropologi şi arheologi, cât şi pentru istoria medicinii. Colecţia osteologică a Secţiei de Cercetări Antropologice este bogată şi accesibilă cercetătorilor interesaţi de studiul populaţiilor vechi. Depozitul osteologic, gestionat şi îngrijit de membrii colectivului, conţine schelete provenite din peste 200 de situri preistorice şi istorice de pe teritoriul României, încadrate cronologic începând cu Epoca Mezolitică şi până în Evul Mediu târziu. Printre exemplarele extrem de valoroase din punct de ştiinţific se numără craniile cu deformaţie intenţionată de tip sarmatic şi gotic, datate din perioada migraţiilor, descoperite la Trestiana-Bârlad (judeţul Vaslui),
Pogorăşti, Truşeşti şi Drăguşeni (judeţul Botoşani), Probota (judeţul Iaşi), Capul Doloşman (judeţul Tulcea), craniile trepanate în scop terapeutic şi simbolic/ritualic, încadrate cronologic în perioada eneolitică (Holboca, judeţul Iaşi), Epoca Bronzului (Cândeşti, judeţul Vrancea; Sărata
Monteoru, judeţul Buzău), perioada hallstattiană (Histria, judeţul Constanţa), numeroase exemplare de patologii osoase craniene şi postcraniene descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul României, precum şi o serie de copii fidele (mulaje executate din ghips) ale craniilor aparţinând unor Hominidae fosile descoperite pe mapamond. Pentru că cercetarea paleoantropologică are drept obiect de studiu resturile osoase umane, adesea precar conservate, cercetătorii colectivului participă, de câte ori sunt solicitaţi, la investigaţii ştiinţifice de teren, în scopul prelevării a cât mai multor informaţii de pe scheletele aflate in situ.  Cercetările de Antropologie Contemporană (auxologie, antropologie tipologică şi constituţională, antropologie demografică şi medicală) au avut ca prim obiectiv, încă de la iniţierea lor de către dr. Maria Cristescu, cunoaşterea structurii antropologice a populaţiilor din diverse zone ale ţării. Necesitatea acestora s-a impus ca urmare a accentuării procesului de deschidere demografică şi a migrării tinerilor spre centrele urbane, în contextul modificărilor importante de ordin social şi economic intervenite în ţara noastră în ultimele decenii ale secolului al XX-lea şi în primul deceniu al secolului al XXI-lea. Aceste studii, care au luat în consideraţie caracterele fenotipice, antropometrice, morfologice, tipologice, hematotipice, dermatoglifice, fiziometrice şi biochimice, de la naştere până la senectute, corelate cu particularităţile ecologice, au permis urmărirea fenomenelor de adaptabilitate la condiţiile de viaţă generate de civilizaţie. Cercetările de antropologie contemporană au mai abordat: creşterea şi dezvoltarea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor şi modificările în timp sub acţiunea factorilor de mediu, în vederea stabilirii standardelor optime de creştere şi de dezvoltare fizică; biodemografia, necesară pentru înţelegerea tabloului tipologic al populaţiilor cercetate. În  cercetările de auxologie sunt abordate multiple aspecte ale creşterii şi dezvoltării copiilor şi adolescenţilor, în context cu particularităţile de viaţă şi, în special, cu alimentaţia. Pe baza  acestor cercetări s-a stabilit rolul hotărâtor al gradului de urbanizare, decalajul urban-rural înregistrat pentru o serie de parametri, variabilitatea vârstei medii puberale. Contribuţii  importante au fost aduse şi în problema fenomenelor de acceleraţie în creştere şi dezvoltare, demonstrându-se existenţa acestora în România în decursul ultimilor 50-60 de ani.
Membrii colectivului au participat la numeroase proiecte de cercetări antropologice cu implicaţii medicale şi sociale, în care, printre obiectivele urmărite a fost aprecierea variabilităţii în timp şi spaţiu a creşterii şi dezvoltării copiilor şi adolescenţilor, precum şi factorii implicaţi. În intervalul 1998-2007, s-a analizat, de exemplu, procesul de creştere şi dezvoltare al segmentului de vârstă 3-18 ani din judeţul Iaşi şi municipiul Chișinău din Republica Moldova (urban versus rural), în condiţii economice şi sociale diferite, inclusiv pregătirea intelectuală a părinţilor. Între anii 2007 şi 2010 au fost întreprinse, de asemenea, studii privind dezvoltarea fizică a nou-născutului din judeţul Iaşi şi din Republica Moldova, pentru a surprinde, prin studii antropometrice transversale, modificările corporale ale nou-născuţilor din cele două medii diferite, considerate
din punct de vedere social-economic-ecologic (urban versus rural; nivelul de instruire al mamei, vârsta mamei, gradul de urbanizare al localităţii din care provin părinţii, dimensiunea familiei).
Membrii colectivului au participat la studii antropologice complexe asupra populaţiilor adulte din Delta Dunării şi din comunităţile de confesiune catolică din Moldova. În cadrul acestor cercetări, abordarea unor aspecte demografice s-a impus ca o necesitate, având în vedere că ele însăşi reprezintă unul din testele de adaptabilitate sau neadaptabilitate ale comunităţilor umane la condiţiile de mediu. Principalii indicatori demografici abordaţi au fost urmăriţi în evoluţia lor istorică şi confruntaţi cu particularităţile şi necesităţile economice şi sociale, cu
caracteristicile geografice şi condiţiile istorice de dezvoltare specifice zonei studiate. Datele obţinute au oferit elemente de prognoză pentru evoluţia demografică a zonelor respective şi recomandări în politica lor demografică. Având în vedere importanţa alimentaţiei asupra unor
caracteristici biologice şi de morbiditate a populaţiilor, colectivul a participat la studii asupra structurii alimentaţiei, pe bază de anchete alimentare familiale. Rezultatele obţinute au pus în evidenţă diferenţe discrete ale acestor modificări, de la o micropopulaţie la alta şi variabilitatea
lor cu vârsta. Cercetări referitoare la rolul factorului alimentar au fost întreprinse şi pe copii din familii normale din şcolile şi liceele din judeţul Iaşi în comparaţie cu copiii defavorizaţi din  orfelinatele judeţului Iaşi. S-a pus accentul pe rolul factorului alimentar în procesul de creştere şi dezvoltare somatică, dar şi în ceea ce priveşte maturizarea sexuală a adolescenţilor. Membrii Secţiei de Cercetări Antropologice din Iaşi au colaborat cu antropologi din cadrul Institutului de
Antropologie „Francisc I. Rainer” din Bucureşti în proiectele „Atlasul Antropologic al  Maramureşului” (2004), „Atlasul Antropologic al Moldovei” (2008), „Atlasul Antropologic al Deltei Dunării” (2011) şi „Atlasul Antropologic al României, vol. I” (2011). Ultimele două volume menţionate au fost distinse în anul 2013 cu premiul „Constantin Parhon” de către Academia Română. În prezent, cercetarea în cadrul Secţiei de Cercetări Antropologice din Iaşi abordează în manieră multi- și interdisciplinară două teme majore: ,,Cercetări biologice, demografice şi patologice asupra unor populații istorice şi preistorice din spațiul est-carpatic românesc. Resurse animale utilizate în economia unor populaţii vechi din spaţiul est-carpatic” și ,, Studiul antropologic complex asupra copiilor, adolescenţilor şi tinerilor – aspecte biologice și sociologice”.

Conducerea centrului