Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”

Istoric

În urma acceptării propunerilor făcute în anul 1940 de profesorul Ilie Minea Consiliului Profesoral al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi de transformare a Seminarului de Istorie a Românilor, al cărui director era, într-un Institut de Istorie a Românilor, decanul Facultăţii şi, ulterior, Senatul Universităţii, au făcut mai multe demersuri pe lângă Ministerul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor în sensul aprobării transformării cerute. Ca urmare a
acestor demersuri, Ministerul Educaţiei a încuviinţat, la 18 februarie 1941, transformarea Seminarului, condus de Ilie Minea, în Institutul de Istoria Românilor „A.D. Xenopol”, președinte al Facultății de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi. Centrul universitar Iași urma exemplul dat de centrele București și Cluj în crearea unui institut de cercetări istorice. Deşi dispunea de mijloace modeste, noul institut, sub conducerea profesorului Ilie Minea (1941–1943), a desfăşurat o intensă activitate de cercetare ştiinţifică, organizând, totodată, şedinţe periodice de comunicări. În cadrul acestora erau prezentate rezultatele cercetărilor efectuate, cu deosebire în domeniul istoriei medii şi moderne româneşti. Pe lângă istorici, la aceste şedinţe au participat filologi şi jurişti, precum şi invitaţi din celelalte centre universitare româneşti. Comunicările prezentate au fost publicate în paginile „Buletinului Institutului”, și în volumul XVII al revistei „Cercetări istorice”, apărut postum, după moartea lui Ilie Minea. Printr-o generoasă
donaţie de carte (peste 4.500 de volume provenite din biblioteca personală) Ilie Minea a creat şi înzestrat Biblioteca Institutului. După decesul întemeietorului, în februarie 1943, conducerea Institutului „A.D. Xenopol” a fost preluată de profesorul Alexandru Boldur. În urma stăruinţelor noului director de a obţine un statut distinct pentru unitatea de cercetare, menit să-i asigure o mai bună organizare şi funcţionare, la 25 mai 1943, printr-un decret-lege semnat de mareşalul Antonescu, Institutul de Istoria Românilor „A.D. Xenopol”, de pe lângă Facultatea de Litere şi Filozofie, devine „persoană juridică de drept public”, sub denumirea de Institutul de Istorie Naţională „A.D. Xenopol”, de pe lângă Universitatea din Iaşi, funcţionând sub autoritatea
tutelară a Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor. Revista „Cercetări istorice” a regretatului profesor Minea se transforma, odată cu volumul XVIII, într-o publicaţie periodică oficială a Institutului de Istorie Naţională „A.D. Xenopol” din Iaşi şi urma să apară, de acum înainte, cu titlul de „Studii şi cercetări istorice”. Noua revistă avea rezumate în limbi străine pentru studiile publicate, o rubrică de recenzii şi note bibliografice, precum şi una dedicată vieţii ştiinţifice a Institutului. Cu toate greutăţile provocate de împrejurările celui de-al Doilea Război Mondial, ce au condus la evacuarea temporară a Institutului, în anul 1944, la Alba Iulia, activitatea ştiinţifică nu a fost întreruptă. Rezultatele cercetărilor făcute de Alexandru Boldur, Nicolae Corivan,
Dumitru Constantinescu şi Alexandru Andronic au fost publicate în numerele XIX/1946 şi XX/1947 din „Studii şi cercetări istorice”. Odată cu reforma învăţământului şi a Academiei Române din 1948, care a creat, după modelul sovietic, institute de cercetare mari, cu activitate colectivă planificată și desfăşurată în conformitate cu doctrina marxistă a materialismului dialectic şi istoric, Institutul de Istorie Naţională „A.D. Xenopol” îşi încetează existenţa ca
unitate de sine stătătoare şi devine, începând cu anul 1949, secţie a Institutului de Istorie şi Filologie a Academiei R. P. R., Filiala Iaşi. Activitatea Secţiei de Istorie s-a desfăşurat sub conducerea conf. univ. dr. Valerian Popovici, în cadrul sectoarelor de istorie medie şi modernă, cărora li s-a adăugat din anul 1953 un sector de istorie veche şi arheologie, iar din 1958 unul de istorie contemporană. În urma unor reorganizări, prin despărţirea de Secţia de Filologie (azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide”), în anul 1964 a luat ființă Institutul de Istorie şi Arheologie, care, din anul următor, a reinclus în titulatura sa numele patronului său spiritual, A.D. Xenopol. În 1967, în cadrul Institutului s-a înfiinţat un colectiv de istorie universală şi,
din acelaşi an, conducerea a fost preluată de prof. univ. dr. Mircea Petrescu-Dîmboviţa. Prin crearea, în anul 1970, a Academiei de Ştiinţe Sociale     şi Politice a R.S.R., Institutul de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, aidoma celorlalte institute similare din ţară, a trecut în subordonarea acesteia, sub raport ştiinţific. Rezultatele investigaţiilor ştiinţifice aveau să fie fructificate, atât prin comunicările ţinute de cercetători la diferite manifestări ştiinţifice interne şi externe, cât, mai ales, prin publicarea unor studii în cadrul revistei „Studii şi cercetări ştiinţifice”, iar din 1964 în paginile „Anuarului Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol»”, precum şi în cele ale publicaţiei neperiodice „Arheologia Moldovei”. Unii cercetători − Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Dan Teodor, Nicolae Grigoraş, Dumitru Ciurea, Nicolae Corivan, Ecaterina Negruţi, Dumitru Vitcu, Dumitru Şandru, Gheorghe Buzatu, Leonid Boicu, Veniamin Ciobanu şi Alexandru Zub − au publicat lucrări de sine stătătoare ce au îmbogăţit istoriografia românească în domeniul istoriei vechi, medievale, moderne şi contemporane, în cele de istoria relaţiilor internaţionale şi de istoria culturii. Continuând o mai veche tradiţie, a fost iniţiată de un colectiv de specialiști (Ioan Caproşu, Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Dumitru Agache, Georgeta Ignat), condus la început de prof. univ. dr. Constantin Cihodaru, publicarea integrală a izvoarelor medievale moldoveneşti în prestigioasa colecţie naţională „Documenta Romaniae Historica”, Seria
A, Moldova. Valoarea ştiinţifică a lucrărilor publicate de cercetătorii Institutului „A.D. Xenopol” a fost confirmată şi prin distingerea multora dintre ele (11 din 70 de volume publicate numai în intervalul 1970-1980) cu premiile Academiei Române. Schimbările politice survenite în România, la sfârşitul anului 1989, au afectat şi Institutul „A.D. Xenopol”. Odată cu dizolvarea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, a dispărut şi subordonarea faţă de aceasta, iar apoi, la începutul anului 1990, Institutul a ieşit de sub tutela Ministerului Învăţământului, trecând sub egida Academiei Române. La scurt timp, ca efect al frământărilor şi schimbărilor din lumea ştiinţifică            românească, dar şi ca urmare a nevoii legitime de specializare resimţite atunci, Secţia de Arheologie s-a constituit în Institutul de Arheologie, iar cea de istorie în Institutul de Istorie „A.D.
Xenopol”, sub conducerea prof. univ. dr. Alexandru Zub, membru corespondent din 1991 și din 2004 membru titular al Academiei Române. În anul 1991, colectivul de istorie a celui de-al  doilea Război Mondial, condus de dr. Gheorghe Buzatu, s-a desprins de Institut, formând Centrul de Studii şi Civilizaţie Europeană. Totodată, pe parcursul ultimelor două decenii, în structura personalului au intervenit o serie de schimbări, în urma pensionării unor cercetători, a migrării altora spre alte instituţii, dar şi a angajării unor tineri studioşi. Institutul a continuat să funcţioneze cu cinci colective de cercetare, existente şi în prezent: istorie a evului mediu, istorie modernă, istorie contemporană, istoria relaţiilor internaţionale şi istoria culturii. În anul 2010, director al Institutului a devenit, prin concurs, prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti. Din 1990 şi până astăzi, în forma sa cea nouă, eliberat de ingerinţele politicului şi ale doctrinei marxiste, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” a cunoscut o perioadă de dezvoltare consonantă noilor exigenţe ale istoriografiei, modelânduşi din mers vechile programe şi asumând altele noi, mai adecvate spiritului interdisciplinar de care studiul istoriei se lasă pătruns tot mai mult. Principalul obiectiv îl constituie cercetarea istoriei românilor, în strânsă conexiune cu evoluţiile istorice europene din imediata noastră proximitate sau din spaţii mai îndepărtate. O atenţie specială este acordată continuării editării izvoarelor medievale, în prestigioasa colecţie naţională „Documenta Romaniae Historica”, Seria A. Moldova, ce constituie unul din proiectele fundamentale de cercetare ale Academiei Române. La aceasta se adaugă studiile sistematice efectuate de cercetătorii Institutului privitoare la structura socială a societăţii româneşti, la evoluţia
instituţiilor, a satului şi oraşului Evului Mediu moldovenesc, la demografia istorică, la constituirea şi evoluţia statului român modern, la problematica elitelor, a naţionalismului şi a
minorităţilor, a relațiilor internaționale, a politicilor culturale, a totalitarismului şi a rezistenţei anticomuniste. Pentru realizarea unui schimb permanent de idei între cercetători, în afară de tradiţionalele şedinţe de comunicări bilunare, au fost organizate de institut – fie singur, fie în în Comisiile mixte de istorie româno-cehă, românopolonă, româno-ucraineană, Comisia româno-rusă pentru tezaurul României aflat la Moscova sau pentru pregătirea şi organizarea unor expoziţii internaţionale, precum cea de la Viena, organizată de Ministerul Afacerilor Externe
al României, Arhivele Naţionale ale României şi Arhiva de Stat a Austriei, între 4 şi 22 aprilie 2006. Dovadă a prestigiului ştiinţific de care s-a bucurat şi se bucură, unității noastre de cercetare i s-a conferit dreptul de a fi institut de cercetare abilitat (ICA), organizând doctorate sub egida Academiei Române. Pe lângă relaţiile de colaborare şi parteneriat cu unele instituţii
academice din ţară, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi a dezvoltat pe parcursul timpului o serie de contacte ştiinţifice cu numeroase universităţi de peste hotare, precum Universitățile din Graz şi Viena (Austria), cele din Bielefeld, Freiburg sau Münster (Germania), cu prestigioase unități de cercetare, precum Institut National des Langues et Civilisations Orientale (Paris), Österreichische Ost- und Südosteuropa Institut (Viena), Bukowina Institut (Augsburg),
Südosteuropa Institut, Institut für Deutsche Geschichte und Kultur Südosteuropas (München), cu Academiile de Ştiinţe ale Austriei, Cehiei și Poloniei, cu Academia Europeană de la      Otzenhausen sau cu Academia Româno-Americană de Ştiinţe   şi Artă etc. Membri ai Institutului au fost solicitaţi să participe la peste douăzeci de proiecte internaţionale de cercetare, finalizate prin publicarea unor cărţi de referinţă în domeniu, precum: Antoine Marès (ed.), Histoire et pouvoir en Europe médiane, Edition L’Harmattan, Paris, 1996; Harald Heppner (ed.), Die Rumänen und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, Böhlau Verlag, Wien/Köln/Weimar, 1997; Helmut Rumpler, Peter Urbanitsch (eds.), Die Habsburgermonarchie. 1848-1918, vol. VII: Verfassung und Parlamentarismus, 2. Teilband: Die Regionalen Repräsentativ¬körperschaften,
Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 2000; Krista Zach (ed.), Migrationen im südöstlichen Mitteleuropa. Auswanderung, Flucht, Deportationen, Exil im
20. Jahrhundert, IKGS Verlag, München 2005 etc.

Conducerea institutului

Director

Prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti

Director onorific

Acad. Alexandru Zub

Consiliul ştiinţific

Acad. Alexandru Zub;
Prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti;
Dr. Andi Mihalache, c.s. I (secretarul Consiliului ştiinţific);
Dr. Mihai-Ştefan Ceauşu, c.s. I;
Dr. Cătălin Turliuc, c.s. I;
Dr. Paul Nistor, c.s. II;
Dr. Leonidas Rados, c.s. I;
Prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, c.s. II;
Dr. Marius Constantin Chelcu, c.s. II;
Dr. Dorin Dobrincu, c.s. III