Pornind de la ideea ca Meditațiile carteziene au ca model Geneza, asa cum este descrisă ea în Biblie, autorul încearcă să realizeze o altă interpretare a operei lui Descartes, arătând că modelul biblic transformă Meditațiile: dintr-o modalitate de a descrie universul metafizic, ele devin o constrrucție a acestui univers în coordonate noi. Prin manifestarile sale egotice cogito și dubito omul re-crează această lume, al cărei centru nu mai este Dumnezeu, ci ego.