Interogații și reflecții filosofice: Despre toleranță ca respect și acceptare a diversității

Toleranța este o valoare explicată prin trimitere la respect, acceptare și apreciere a diversității culturilor, formelor de expresie și a modalităților de a fi uman. Ea se naște din deschidere, cunoașterea celuilalt, comunicare, libertate de gândire, conștiință și credință. Pe scurt, toleranța este „armonie în diferență”. Aceste clarificări ale ideii de toleranță se regăsesc în primul articol al „Declarației principiilor toleranței” adoptată de țările membre ale UNESCO pe 16 noiembrie 1995. Într-adevăr, devenim conștienți de necesitatea și imperativul moral al toleranței cu atât mai mult cu cât este mai diversă societatea în care conviețuim.

Valoarea toleranței era recunoscută în Imperiul Roman, un conglomerat de comunități foarte diverse. Instanțele ce ofereau exercițiul toleranței erau, la rândul lor, foarte variate. Exista o procedură prin care zeii altor culturi puteau fi adăugați celor tradiționali și venerați în aceleași temple. Din perspectivă etică, Cicero prezenta tolerantia drept o virtute ce exprimă capacitatea omului de a îndura durerea sau nedreptatea într-o manieră fermă, implacabilă. Mai târziu, în tradiția creștină, Augustin sau Toma din Aquino dezvoltă argumente despre toleranță în termeni de limite și de condiționări, preocupați fiind de combaterea ereziilor.

John Locke este cel care impune acest concept odată cu Scrisoare despre toleranță din 1689. Locke semnalează intoleranța religioasă și problemele din sânul religiei creștine. De pe poziții mai degrabă seculare, deși admite importanța creștinismului, Locke separă statul și biserica și subliniază importanța drepturilor individuale naturale, anunțând perspectivele liberalismului de mai târziu. Limitele toleranței trebuie să vizeze atât autoritatea religiei într-o societate civilă, cât și lipsa acesteia, ateismul, care ar putea duce la deteriorarea ordinii sociale.

Scrierile lui John Stuart Mill marchează turnura spre perspectiva modernă asupra toleranței, care nu se mai concentrează exclusiv pe probleme religioase. În Despre Libertate (1859) sunt aduse în discuție domenii precum jocurile de noroc sau prostituția, care s-ar afla în opoziție cu ceea ce se consideră a fi binele public. Mill se întreabă dacă a trăi sau a profita de pe urma practicării unor astfel de ocupații este, în sine, o infracțiune. În favoarea toleranței, Mill va susține că nu este totuși treaba societății, ca societate, să decidă că este rău un lucru care nu-l privește decât pe individ. Tot ceea ce poate face societatea este să-l sfătuiască pe individ să nu facă un lucru, în aceeași măsură în care acesta trebuie să aibă libertatea și de a putea fi sfătuit să-l facă.

Toleranța este un subiect pentru variate forme de pluralitate, culturală, socială și politică, iar Mill argumentează pentru recunoașterea și tolerarea diversității, în demersul său de promovare a unei societăți moderne tolerante, neautoritare și neopresive.

Apropiindu-ne de zilele noastre, trebuie desigur amintit Karl Popper (1945) și paradoxul toleranței, care, în esență, pune la încercare limitele toleranței. Devine intolerantă o societate liberal-democratică în momentul în care limitează forțele antidemocratice ce amenință ordinea liberală? Este necesară și justificată o anumită doză de intoleranță față de ideologiile, politicile și discursurile iliberale, instigatoare la ură, tocmai pentru a păstra o societate tolerantă? Intrăm astfel în sfera eticii și a filosofiei politice, acolo unde filosofi politici precum John Rawls (1993) dezbat asupra înțelesului unei societăți juste, având ca punct de plecare, printre altele, întrebarea despre cum ar trebui societățile tolerante să reacționeze la intoleranță.

În ultimele două decenii s-a acumulat o considerabilă literatură critică cu privire la locul și rolul toleranței în societatea contemporană. Studii sociale și de psihologie îndeamnă la prudență și oferă o perspectivă mai degrabă sceptică. Toleranței i se reproșează că funcționează ca un instrument subtil de perpetuare a dominației și inegalității: ea legitimează dominația acelor majorități care aleg să practice o atitudine tolerantă față de cei diferiți, aflați cel mai adesea în minoritate. Deși poate contracara discriminarea, toleranța se dovedește a fi deseori ofensatoare. În ideea de toleranță este implicită dezaprobarea față de credințele și practicile sociale care sunt tolerate – dezaprobare deseori nutrită din atitudinea de superioritate morală a celui care tolerează pe cel aflat într-o poziție morală precară. Mai mult, întrucât depinde de benevolența celui care tolerează, sunt date din start condițiile ce produc insecuritate și incertitudine în cel care se teme că, la un moment dat, nu va mai fi tolerat. Astfel, toleranța a fost dezavuată ca un exercițiu arbitrar de exercitare a puterii asupra celui vulnerabil.

*  *  *

Sesiunea de comunicări Interogații și reflecții filosofice din cadrul „Zilelor Academice Ieșene” va include în 2026 un colocviu național dedicat conceptului de toleranță. Dorim ca tema din acest an să fie o continuare a colocviului din 2025, care a creat cadrul pentru discuții despre „diversitatea alterității”, despre ce ne unește și ne separă de celălalt. Toleranța îndeplinește un rol în această dinamică, întrucât este posibil ca „Celălalt” – atunci când este doar tolerat – să nu fie cu adevărat inclus și să nu aparțină lumii noastre, așa cum o proiectăm și cum ne dorim să fie.

Îi invităm pe specialiștii din domenii diverse de cercetare din sfera socială și umanistă să participe la colocviul nostru, la o dezbatere din perspectivă deopotrivă filosofică, politică, istorică, psihologică, sociologică sau culturală, în jurul unor întrebări precum: În ce context este justificată și dezirabilă toleranța? Este toleranța o virtute morală? Conduce atitudinea tolerantă cu adevărat la crearea unei „armonii în diferență”? Contribuie la sau subminează valori precum respectul, acceptarea și aprecierea diversității? Poate fi toleranța o paradigmă viabilă a libertății de expresie? Participanții se pot înscrie prin trimiterea titlului comunicării până pe 31 august 2026 și a unui scurt rezumat (150 de cuvinte) până pe 30 septembrie 2026.

Interogații și reflecții filosofice: Despre toleranță ca respect și acceptare a diversității