În literatura de specialitate, psihologică, filosofică, antropologică, sociologică și nu numai, revine tot mai des afirmația că societatea actuală este structural disfuncțională. Ultimele decenii conferă acestei critici o gravitate aparte. Ceea ce o fundamentează este caracterul urgenței. Mecanismul psihologic al negării, care stă la baza crizei globale actuale, își pierde rapid eficiența în fața unor evidențe factuale: deteriorarea fără precedent și, conform unor specialiști, iremediabilă a mediului de viață al omului și al celorlalte specii; o polarizare economică și socială tot mai agresivă și incompatibilă cu democrația, o extindere și o acutizare, metodic subevaluate, ale problemelor de sănătate mentală cu care se confruntă indivizii și comunitățile.
Ceea ce se impune este o modificare radicală a paradigmei conștiinței, a modului în care sunt înțelese și interpretate natura realității și natura umană, valorile, principiile și normele care stau la baza relației dintre om și natură, dintre indivizi și mediul lor social, dintre societăți și culturi. Știința occidentală nu a ajuns încă la o interpretare consensuală a originii conștiinței. Cu toate acestea, teza conform căreia conștiința reprezintă doar un epifenomen al funcționării creierului este tot mai contestată în temeiul cercetărilor realizate în domenii de vârf precum neurobiologia, neuropsihologia, fizica cuantică etc. Aceste cercetări fundamentează necesitatea regândirii și reinterpretării raportului creier-minte-conștiință dintr-o perspectivă mai amplă, multi și interdisciplinară.

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/aparitii-recente/paradigma-constiintei-abordari-multi-si-interdisciplinare-limbajele-constiintei-2018/1/1