LA CIRCULATION DU PREMIER COMMENTAIRE FRANÇAIS AUX PSAUMES (VERS 1165-1225): PROBLÈMES ECDOTIQUES ET D’HISTOIRE CULTURELLE
Conferință invitată în cadrul celui de-al treilea Seminar „Alexandru Philippide” din anul 2024
Vladimir Agrigoroaei este specialist în literatură medievală (chargé de recherche CNRS en littérature médiévale), membru al echipei de cercetare Lettres et textes médiévaux a CÉSCM (Centre d’études supérieures de civilisation médiévale) – Université de Poitiers. În această calitate, coordonează programul Biblia Francorum, les premières traductions françaises du texte sacré, careexaminează istoria primelor traduceri franceze ale textelor sacre, le studiază sursele și tehnicile de traducere. Din 2022, coordonează proiectul Analyse raisonnée des premiers psautiers métriques français et anglais (PSalteRATIO), al cărui obiectiv este editarea și studierea primelor Psaltiri metrice franceze și engleze (secolele al XII-lea – al XIII-lea).
L’imbrication du latin et de la langue vernaculaire, du dogme et de l’hérésie, voire du sacré et du profane est bien évidente dans l’histoire du Premier Commentaire Français des Psaumes (vers 1165-1215). Vraisemblablement conçu pour Laurette d’Alsace après son entrée en religion dans un monastère wallon, en trois ou quatre moutures, ce Commentaire s’est vite retrouvé entre les mains des chanoines de Liège, ennemis du prêtre Lambert le Bègue, puis a été lu par les premiers Vaudois, à Lyon, qui l’ont montré au pape, aux cardinaux et à Gautier Map à l’occasion du Deuxième Concile de Latran. Les bibliothèques des évêchés et des grandes abbayes anglais(es) ont promptement acquis plusieurs copies partielles ou complètes du texte. Les curés s’en servaient dans la prédication. Brûlé en 1200 par trois abbés cisterciens, le Premier Commentaire faisait partie des lectures des bourgeois de Metz. Encore, il a sans doute été l’un des livres de théologie confisqués par l’Inquisition lors de l’enquête sur l’aristotélisme aux débuts de l’Université de Paris.
Întrepătrunderea latinei cu limba vernaculară, a dogmei cu erezia și chiar a sacrului cu profanul este evidentă în istoria Primului comentariu francez laPsalmi (c. 1165-1215). Conceput probabil pentru Laurette d’Alsace, după intrarea ei într-o mănăstire valonă, în trei sau patru variante, acest Comentariu a ajuns curând în mâinile canonicilor din Liège, dușmani ai preotului Lambert le Bègue, și citit apoi de primii valdezi, la Lyon, care
l-au arătat Papei, cardinalilor și lui Gautier Map cu ocazia celui de-Al Doilea Conciliu de la Lateran. Bibliotecile episcopiilor și ale marilor abații engleze au achiziționat rapid mai multe copii parțiale sau complete ale textului. Preoții parohi le foloseau în predicile lor. Ars în 1200 de către trei abați cistercieni, Primul comentariu făcea parte din lista de lectură a burghezilor din Metz. De asemenea, a fost fără îndoială una dintre cărțile teologice confiscate de Inchiziție în timpul anchetei asupra aristotelismului, la începuturile Universității din Paris.
