Sesiunea de comunicări Interogații și reflecții filosofice din cadrul „Zilelor Academice Ieșene” include în acest an un colocviu cu tema: Spațiu public și spațiu privat: limite, diferențe și interferențe. Delimitarea cadrului libertății individuale, precum și preocuparea pentru definirea și înțelegerea libertății nu este una recentă. John Stuart Mill scrie în eseul său Despre libertate că lupta dintre libertate și autoritate este trăsătura cea mai izbitoare a istoriei, încă din antichitate, și că prin libertate se înțelege, în primul rând, protecția împotriva tiraniei conducătorilor politici. Locul de desfășurare al acestei dialectici istorice dintre libertate și autoritate este, deopotrivă, spațiul public și spațiul privat.

În Grecia antică, libertatea își găsea expresia autentică în spațiul public, sfera acțiunii, a discursului și a deciziilor, spațiul în care indivizii se simțeau liberi, în măsura în care se identificau cu rolul de cetățean responsabil de soarta comunității. Spațiul privat rămânea spațiul vieții, înțeles însă nu ca spațiu al libertății individuale, ci ca sferă a subzistenței funcționale, a nevoilor vitale, spațiul natural al căminului. Epocă a schimbărilor de paradigmă, modernitatea, propune o centrare a atenției pe eu și pe interioritatea intimă a omului (ce devine, totodată, o sursă a moralității) și aduce în prim plan spațiul privat înțeles tocmai ca spațiu primordial al libertății individuale. Pentru Benjamin Constant, idealul antic al exercitării libertății în spațiul public, prin supunerea completă a individului (a sferei private) față de autoritatea întregului (sfera publică) nu mai poate fie posibilă într-o eră a emancipării individualității. Clivajul acesta va fi și mai vizibil în epoca totalitarismelor, acolo unde observăm, pe de o parte, imixtiunea totală a statului autoritar în spațiul privat al individului, pe de altă parte, pervertirea spațiului public înțeles ca spațiu al colaborării, al empatiei și al conștiinței Celuilalt. Aspect ce semnalează deopotrivă un fenomen specific lumii postmoderne: izolarea egoistă, captivitatea subiectivă în propria experiență. Așa cum afirmă Hannah Arendt, oamenii au devenit în întregime „privați”, dar într-un sens nou, foarte sugestiv: privați de posibilitatea de a-i vedea și auzi pe alții. Orice discuție despre separația dintre public și privat include în mod structural și o componentă etică. Protejarea intimității, a vieții personale și a spațiului destinat autodefinirii este esențială pentru individualitate și pentru realizarea propriului potențial. Acest lucru se face însă deseori cu costul autoexcluderii din viața comunității și al cenzurării intruziunilor în propriu spațiu privat. Și invers, cenzura impusă de diferite forme de autoritate limitează libera expresie și devenirea individului, realizarea propriilor planuri de viață și, în ultimă instanță, însăși existența unui spațiu privat. În dialectica delimitării reciproce a spațiului public și a spațiului privat sunt formulate și reformulate obligațiile față de ceilalți și față de sine.

Termenul limită pentru primirea titlurilor: 30 august

Termen limită pentru primirea abstractelor: 30 Septembrie 2023